Stațiunea Rânca
Stațiunea Rânca se află pe raza a două localități, respectiv orașul Novaci și comuna Baia de Fier. Situată la 18 km de orașul Novaci, accesul în stațiune se face pe DN67C Bengești-Ciocadia (Gorj), în direcția Șugag (Alba). Amplasarea pe versantul sudic al munților Parâng, la circa 1.700 de metri înălțime, Rânca este stațiunea aflată la cea mai mare altitudine din România.
Bazele stațiunii au fost puse în anul 1930 de către Banca Populară „Gilortul” din Novaci, proiectul aparținând directorului de pe atunci al băncii, Dumitru Brezulescu. Inițial, au fost construite 6 cabane, cu câte 5 camere, prima fiind dată în folosință în anul 1937. La punerea în aplicare a proiectului și-a adus aportul și primul-ministru de la vremea respectivă al României, Gheorghe Tătărăscu. Până în anul 1989, doar trei cabane mai fuseseră construite în stațiune, aici funcționând și o unitate militară unde erau instruiți recruții din cadrul trupelor de vânători de munte.
Astăzi, însă, cu un potențial turistic și sportiv uriaș, Rânca este centrul drumețiilor din Parâng. Traseele turistice, lacurile glaciare și piscurile Parângului fac din stațiune una din cele mai căutate destinații de vacanță din țară.
Atât vara cât și iarna, despre Rânca se spune că este stațiunea cu cele mai frumoase peisaje din Romania. În plus, de la primul strat de zăpadă, cele șase pârtii de ski devin visul oricărui practicant al sporturilor montane.
De altfel, domeniul schiabil al stațiunii este în continuă expansiune. Rânca dispune de șase pârtii, fiecare deservită de teleschi, babyski și telescaun. Două dintre acestea au și tunuri de zăpadă, astfel că în fiecare sezon găzduiesc diverse competiții, atât pentru schiorii profesioniști cât și pentru amatori.
Pârtia din centru este cea mai veche și mai cunoscută din localitate. Dotată cu instalație de nocturnă, este centrul sportiv al stațiunii gorjene. Mii de turiști ajung în fiecare an aici, atrași de frumusețea locului și de calitatea pârtiilor. Serviciile excelente, dar și numărul tot mai mare de pensiuni și hoteluri, contribuie din plin la dezvoltarea acestei perle a Gorjului.
Transalpina istoric
Trecutul celei mai înalte șosele din România sunt, este și astăzi, învăluit în mister. Cu toate acestea, anumite izvoare istorice arată că Transalpina își poate revendica nu doar titlul pentru altitudine ci și pentru vechime, primele informații cu privire la existența sa datând de acum circa două milenii. Unele surse susțin că ar fi fost construit de legiunile romane în războaiele cu dacii, pentru a traversa Munții Parâng spre Sarmizegetusa. Din acest motiv, apare pe unele hărți istorice sub denumirea de „coridorul IV strategic roman”.
În istoria mai recentă, potrivit unor legende locale, în secolele XVIII – XIX, localnicii din zonele aflate atât pe versantul nordic cât și sudic al Munților Parâng ar fi participat la construcția unei porțiuni din drum, pentru a-l face mai accesibil păstorilor din Mărginimea Sibiului, pentru a traversa cu turmele în Țara Românească. De altfel, inițial, șoseaua era doar o potecă de munte cunoscută drept „Poteca Dracului”, din cauza sălbăticiei care o înconjoară și a dificultății traseului.
Folclorul local vorbește și despre o reabilitate a drumului de către germani în timpul Primului Război Mondial, pentru a fi folosit în scopuri militare.
Ulterior, Transalpina capătă un nou „stigmat”, respectiv „Drumul Regelui” sau „Drumul Regal”. Denumirea vine ca urmare a reabilitării șoselei la ordinul Regelui Carol al II-lea, care dorea să folosească drumul în scopuri strategice, pentru artileria montană, trasă de cai. Traseul pe care urma să fie construită șoseaua este stabilit în urma unei vizite a primului-ministru de atunci, Gheorghe Tătărăscu, în urma unei călătorii a acestuia de la Novaci până la Lotru, în Sibiu. Construcția drumului durează din 1934 și până în 1939, când este inaugurat în prezența regelui Carol al II-lea, care a străbătut șoseaua într-o mașină, alături de soția sa, Arethia.
Ultima reabilitare este făcută în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar apoi șoseaua a fost foarte puțin întreținută, până în anul 2009, când încep lucrările care l-au adus la stadiul în care se află astăzi.
Transalpina – Prezentare
La început, o îngustă potecă de munte, folosită de păstorii de oi din Mărginimea Sibiului pentru a trece cu turmele în Țara Românească, astăzi Transalpina este un drum modern, care te amețește nu din cauza serpentinelor, ci datorită peisajelor de poveste pe care le traversează. Este, probabil, cel mai frumos drum din România, sălbăticia împrejurimilor fiind păstrată ca urmare a accesului dificil în zonă.
I se mai spune și „drumul care urcă în nori”, pentru că ajunge la impresionanta altitudine de 2.145 de metri, în Pasul Urdele, revendicându-și, astfel, titlul de „cea mai înaltă șosea din România”.
Șoseaua are o lungime totală de 148,2 kilometri, pornind de la Bengești-Ciocadia, din Gorj și oprindu-se la Sebeș, în județul Alba însă sectorul cel mai spectaculos, cel care, de altfel, poartă numele de „Transalpina” începe după ieșirea din stațiunea Rânca, de la km 34 și se încheie la Obârșia Lotrului, la km 59. Drumul traversează patru județe, respectiv Gorj, Vâlcea, Sibiu și Alba, fiind în întregime asfaltat.
Circulația pe Transalpina este restricționată pe perioada de iarnă, accesul pe șosea fiind restabilit anual de către CNADNR. În 2017, sectorul de drum între Rânca și Obârșia Lotrului a fost redeschis, oficial, pe 29 mai, cu restricții de tonaj (< 3,5 tone) și de viteză, maxim 30km/h și doar în intervalul orar 07:00 – 20:00.
